Ioan 18,33-38a

Bucură-Te, Împăratul iudeilor.

Procesul înaintea lui Pilat este procesul împotriva oricărei puteri care-l subjugă pe om. Isus este adevăratul Împărat care dă viața. Pilat reprezintă împăratul măscărici, care știe doar să-l ucidă pe cel drept, deși nu vrea.

Isus este Împăratul care mărturisește adevărul lui Dumnezeu și al omului, chip al Său.

În șapte scene scurte, avându-L în centru pe Împăratul încoronat cu spini, avem cea mai frumoasă sinteză a teologiei politice, scrisă nu cu cerneală, ci cu sânge, pe Trupul Fiului omului. O aflăm scrisă pe trupul tuturor sărmanilor, frații Lui.

Is. 11, 1-9

Se vorbește despre rădăcina lui Iese care va înmuguri. Iar vlăstarul lui Iese este Mesia, Împăratul făgăduit, Împăratul păcii. Singura violență a acestui Împărat este arma Cuvântului care distruge violența, fiind cuvântul adevărului și al păcii. Acest Împărat va realiza visul epocii de aur, pe care omul din veci o așteaptă, când lupul va mânca liniștit împreună cu mielul, când universul va fi plin de înțelepciune.

Odată cu versetele noastre intrăm în partea centrală a procesului.

În ultima cateheză am notat că Isus a fost acuzat că este un răufăcător, precum și motivul pentru care Isus este considerat un răufăcător. Cel mai rău răufăcător pentru un sistem al violenței, în care toți fac același joc și câștigă cel mai violent, este omul care nu vrea violența, pentru că distruge jocul violenței. Nevinovatul este adevăratul răufăcător. Nevinovatul pare inofensiv, dar dăunează, pentru că distruge jocul puterii.

Acum vom vedea felul în care acest răufăcător este Împăratul adevărului, în timp ce toți ceilalți sunt împărați ai minciunii.

Sărbătoarea lui Cristos-Împărat a fost instituită în timpul fascismului, al nazismului și al stalinismului, pentru a sublinia că adevăratul Împărat este diferit de cei pe care-i cunoaștem.

S-a folosit cuvântul Rege, pentru că Biserica este o instituție veche, iar cuvintele se schimbă… Regele este omul care deține puterea, guvernarea. În zilele noastre ar fi sărbătoarea președintelui.

Cine este președintele?

Cristos este adevăratul președinte!

S-a instituit această sărbătoare pentru a exprima care este puterea adevărului, pe care Isus vrea să ne-o aducă.

Tema va fi cea a regalității lui Isus, care nu este din această lume, dar este prezentă în această lume. Este o regalitate care nu folosește violența, ci adevărul.

Modul de a elabora regalitatea – sau puterea – depinde de modul de a-L concepe pe Dumnezeu și pe om.

Dacă Dumnezeu este stăpânul, îi domină pe toți și pe toate; omul reușit este acel stăpân care reușește să-i aibă la mână pe toți, distrugând totul.

Dacă Dumnezeu este slujitorul vieții, Cel care spală picioarele și Cel care-Și dă viața din iubire, atunci omul reușit este cel care știe să fie solidar cu frații.

În joc avem două concepte despre Dumnezeu și despre om, deci două concepții diferite a relațiilor dintre oameni. O relație de stăpânire, de violență și de moarte, sau o relație bazată pe iubire, solidaritate, slujire reciprocă, relație care oferă dreptate, adevăr și libertate tuturor.

Împărăția lui Isus – care nu este din această lume – este prezentă în această lume și o mântuiește. O mântuiește de minciună, de nedreptate, de oprimare. Mântuiește umanitatea omului.

Folosim cuvântul „putere” în sens negativ.

În sine „puterea” este un lucru pozitiv, indicând posibilitatea: omul este putere, este posibilitate, nu este natură, nu este instinct, ci are deschise înaintea sa toate posibilitățile, le poate face pe toate, astăzi mai mult ca niciodată…

Dar puterea poate fi folosită bine sau rău. Poate fi folosită pentru a-i avea pe toți la mână, pentru a-i apăsa pe toți, sau poate fi puterea de a deschide mâna și a da mâna celuilalt. Sunt două puteri opuse: de viață sau de moarte.

Istoria ne învață că mai-marii acestei lumi nu-și exercită puterea pentru a sluji adevărul și a fi solidari. Din această cauză, cuvântul putere este folosit în sens negativ. Să ținem cont că puterea politică nu-i un rău necesar și nu-i un lucru automat negativ. Mai mult, este nevoie ca creștinii să se implice în politică, dar având criterii opuse mentalității stăpânitoare, mentalității minciunii, violenței și nedreptății.

Puterea politică, dacă este în slujba binelui comun, a promovării tuturor oamenilor din lume, este cea mai înaltă formă a carității, a iubirii. Căci am văzut că omul este un animal politic, adică se realizează în relațiile sale cu alții.

Creștinul are o putere care nu-i din această lume, în sensul că n-o ia de la criteriile stăpânitoare ale acestei lumi, ci o ia din conștiință, care este prezentă în inima fiecărui om, o ia din dorința după adevăr, dreptate, din dorința de eliberare a tuturor oamenilor oprimați. Numai astfel avem libertate.

Acest mod de a acționa în lume este cea mai mare slujire pe care o aducem umanității, pentru că mântuiește umanitatea omului și mântuiește puterea omului – care în zilele noastre este „infinită” – de capacitatea ei distrugătore, ajutându-l pe om să folosească puterea în slujirea adevărului și a dreptății, adică în slujirea adevărului iubirii.

Se citește Io. 18, 33-38

33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus și i-a zis: „Tu ești regele iudeilor?” 34 Isus a răspuns: „De la tine însuți spui aceasta sau ți-au vorbit alții despre mine?” 35 Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Poporul tău și arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36 Isus a răspuns: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici”. 37 Atunci Pilat i-a zis: „Așadar, ești rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”. 38a Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?”.

„Ce este adevărul?”

Pilat, în loc să stea acolo și să privească Adevărul pe care-l are înaintea sa, iese…

Dialogul începe cu întrebarea lui Pilat: „Ești Tu Împărat?” și se încheie cu întrebarea: „Ce este adevărul?”

Ne vom întreba dacă într-adevăr Isus este Împărat, dacă este președintele nostru, cel care ne reprezintă… Este El, Cel care împlinește dorințele noastre, sau noi le împlinim pe ale Sale? Oare El este adevărul, sau avem alte adevăruri și ne identificăm cu alți stăpâni – care corespund stăpânului acestei lumi – care L-au dat la moarte pe Isus?

Temele din această cateheză sunt: regalitatea și adevărul.

Împăratul reprezintă omul reușit. El e singurul reușit. Ceilalți sunt toți faliți. Îl au pe împărat ca model, dar n-au reușit să devină împărați. Împăratul este ceea ce am vrea să fim fiecare dintre noi, deci ne reprezintă.

Împăratul este Dumnezeu pe pământ: Dumnezeu locuiește în cer, iar pe pământ împăratul este Dumnezeu.

Întrebarea este: cine este cu adevărat Dumnezeu? Înțelegând cine este Dumnezeu, pricepem cine ar trebui să fie adevăratul împărat, care nu-i cel pe care noi îl concepem ca împărat.

În versetele noastre apare și tema violenței: dacă Eu aș fi Împărat ca toți ceilalți, slujitorii Mei s-ar lupta, dar Eu sunt Împărat în mod diferit.

Isus ne prezintă un mod nou de a fi om, căci ne prezintă o altă imagine despre Dumnezeu, ne arată adevărul.

v. 33

33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus și i-a zis: „Tu ești regele iudeilor?”

Există șapte scene ale interogatoriului, marcate de intrarea și de ieșirea lui Pilat. Pilat merge și vine. Înăuntru stă Isus, nevinovatul, oprimat pe nedrept, și proclamă adevărul. Afară stau căpeteniile care doresc să-L ucidă, pentru că spune adevărul.

Pilat merge și vine, înăuntru și afară. Ar avea puterea de a-L salva sau de a-L condamna. Fiecare putere poate fi în favoarea vieții sau a morții. Ce va decide Pilat? Depinde…

Din istorie noi știm ce va face… Dar până în acest loc totul este nedecis…

Depinde de poziția pe care o va lua față de adevăr, la fel ca fiecare om puternic. Dacă apără adevărul pe care-l are înaintea sa – iar adevărul pe care-l are înainte este ultimul, oprimatul, săracul – atunci puterea este cel mai sublim lucru care există pe lume, căci este posibilitatea dreptății, a apărării celui din urmă, e posibilitatea existenței omenirii.

Dacă puterea se așază deasupra adevărului, puterea este malefică și criminală, fiind o putere slujitoare a minciunii și a morții. În mod absurd, în generația noastră credem că puterea lumească este în favoare păcii… E adevărat că puterea ar putea fi în favoarea adevărului și a solidarității între persoane și ar fi unul dintre cele mai mari salturi calitative culturale pe care omenirea le-ar putea înfăptui…

Întrebarea lui Pilat este: „Tu ești împăratul iudeilor?” Tocmai Tu, care ești legat, oprimat, condamnat, ești Împărat?… Dacă ar fi un altul, care-i pune în temniță pe alții, care face legi, care are întreaga lume în mâinile sale, acela ar fi limpede că e împărat… Însă Tu, care ești în mâinile tuturor, care ești nevinovat pentru că nu poți dăuna, Tu ești Împărat, Împăratul iudeilor? Aceasta e întrebarea fundamentală.

Împăratul iudeilor era Mesia făgăduit, era unsul care ar fi mântuit poporul iudeu și întreaga lume.

Tu, care ești osândit, pretinzi că vei salva omul? Dar nu vezi că nu Te salvezi nici măcar pe Tine?

Întreaga Evanghelie după Ioan este construită pe imaginea lui Isus Împărat. La începutul evangheliei, primii discipoli spun: „L-am aflat pe Mesia, unsul lui Dumnezeu”. Tema Mesiei apare foarte des: „Dacă Tu ești Mesia, spune-ne-o”… După ce Isus le-a dat pâinea, vor să-L facă Împărat. La capitolul al zecelea, pornind de la pilda Bunului păstor, Isus ne explică cine este adevăratul împărat: este cel care-și pe viața pentru oile sale, pentru a le elibera; nu-i ca hoții și tâlharii care le exploatează și le ucid. Când Isus a intrat în Ierusalim, a fost aclamat împărat. Iar când Îl aclamă împărat, Isus urcă pe mânzul asinei, ca să ne arate că împăratul nu-i cel care vine cu calul – cu calul intra cel care deținea puterea, cel care stăpânea – nici cel care vine cu carul – simbol al mașinilor de război – pentru a lua în stăpânire, ci vine călare pe mânzul asinei, un animal care se caracterizează prin umilință și slujire.

Asinul este imaginea lui Cristos.

Prima imagine pe care o avem despre Cristos este un asin pe cruce. Asinul este cel care duce greutățile altora. Dar pentru fiecare putere asinul este un blestem…

Tu ești Împărat?

În Biblie avem o critică puternică împotriva împăratului.

În toate popoarele împăratul îl reprezenta pe Dumnezeu și era sprijinit de religie, de ideologia care sprijină puterea…

Pentru Biblie, a vrea un împărat înseamnă a renunța la Dumnezeu care ne-a creat liberi… Dacă vrei un împărat care să te stăpânească, înseamnă că renunți la libertatea ta, renunți a fi fiul lui Dumnezeu… Deci e o gravă infidelitate față de Dumnezeu (cf. Jud. 9 și 1Sam. 8).

Dar, pentru că poporul dorea un împărat pentru a fi precum toate celelalte popoare, Dumnezeu îi spune lui Samuel: „Să-și aleagă un împărat, dar apoi vor plânge pentru că și l-au ales”… Apoi prin Samuel i se făgăduiește lui David că din el se va naște un împărat care va mântui poporul și va domni în veci, fiind un împărat al păcii și al dreptății…

Tema regalității lui Isus e fundamentală și va apărea pe cruce ca titlu juridic al condamnării. Apoi inscripția de pe cruce este „Împăratul iudeilor”, Isus e cu adevărat Împărat pe cruce. Pe cruce ne arată cine este Dumnezeu: știe să-și dea viața, știe să iubească.

vv. 34-35

34 Isus a răspuns: „De la tine însuți spui aceasta sau ți-au vorbit alții despre mine?” 35 Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Poporul tău și arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”

„De la tine însuți zici aceasta, sau alții ți-au spus-o despre Mine?” Altfel spus, acuzația vine de la tine sau de la alții? Cuvintele lui Isus au și o altă însemnătate: „Tu spui că Eu sunt Împărat, dar de la tine însuți zici aceasta? Te-ai gândit la ce spui? Sau alții ți-au spus-o despre Mine?”

Și noi spunem că Isus este Cristosul. Dar o spunem de la noi, fiind convinși, sau o spunem pentru că așa am auzit de la alții?

Ce înseamnă că Isus e Cristosul, Împăratul, Domnul, Mesia, Unsul lui Dumnezeu? Așadar, Isus îl interoghează pe Pilat ca să reflecteze asupra celor spuse…

Pilat Îi răspunde cu o întrebare: „Nu cumva sunt iudeu, eu?” Adică nu-i un lucru ce mă privește pe mine, sunt problemele voastre…

Dar e o chestiune care ne privește pe toți.

Ce înțelegem prin căpetenie (prin împărat, prin conducător), prin om și prin Dumnezeu, este o chestiune care ne privește pe toți?

Și Pilat trebuie să răspundă acestei întrebări…

Dar Pilat răspunde: „Eu nu am nicio legătură, căci ai Tăi, căpeteniile, Te-au dat pe mâna mea”…

În spatele cuvântului „căpetenii”, în Evanghelia după Ioan avem cuvântul „stăpânitorul acestei lumi”, separatorul, Satana, hoțul Cuvântului, mincinosul, ucigașul încă de la început, care a structurat lumea în baza dorinței după putere, în baza minciunii și a violenței… Și care s-a substituit adevăratului început al lumii, care este Cuvântul adevărului…

Isus a venit să învingă această minciună radicală, care vine de la stăpânul acestei lumi.

Pilat Îl întreabă: „Ce ai făcut?”

După ce am ascultat Evanghelia până în acest loc, acum știm ce a făcut Isus… Ce a făcut Împăratul?

Mai întâi de toate, a dăruit vinul la Nunta din Cana, adică a dăruit iubirea acolo unde lipsea; apoi a dat viață celui care era pe moarte, fiului sutașului; a ajutat paraliticii, blocați de sentimentele lor de vină, de legile care blochează omul să umble, deci în locul legii le-a dat libertate; apoi a dat pâinea, în loc să o ia (va fi imaginea vieții Sale date pentru noi); a dat vedere orbului, prezentându-ne omul nou, liber, care vede sensul vieții (sensul vieții nu sunt legile pe care noi ni le inventăm pentru a ne apăra de dreptate, sau pentru a ne apăra de alții, sau pentru a-i agresa), omul care știe să fie solidar cu alții, la fel ca bunul păstor (nu urmează legile hoților și ale tâlharilor, ci legea iubirii a bunului păstor, a cărui singură lege primită de la Tatăl constă în a ști să-și dea viața, nu de a o lua altora); ultimul Său lucru a fost cel de a-i da viața lui Lazăr.

Acestea le-a făcut…

Isus e Împărat!

Aflăm vreun împărat care știe să dea pâinea în loc să o ia, care știe să dea viața în loc să o ia, care știe elibera de lege în loc să impună legea?

Isus este împărat, căpetenie, pentru că spală picioarele, Se pune în slujirea aproapelui. Isus e modelul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care se pune în mâinile oamenilor, deci nu-i ține pe oameni în mâna Sa… Dumnezeu spală picioarele, slujește, nu-i subjugă pe alții.

Isus ne prezintă acest model de împărat, de om realizat, pentru că acesta e adevărul lui Dumnezeu care este Tată, iar Tată este Cel care dă viață și libertate fiilor, nu-i cel care le ia viața și libertatea.

v. 36

36 Isus a răspuns: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici”.

Isus vorbește acum de Împărăția Sa. În limba greacă noțiunea basilea înseamnă atât împărăție, cât și regalitate, adică fie teritoriul (împărăția), fie tipul puterii pe care împăratul o exercită.

Teritoriu nu are, căci Dumnezeu are spațiu acolo unde-L lăsăm să intre. Are numai o putere, adică regalitatea Sa.

Iar această regalitate nu este din această lume, nu este de aici.

„Nu este din această lume” adică nu-i caracterizată de minciună și violență; „nu este de aici”, de jos, ci este de la Tatăl.

Regalitatea lui Isus e cea a lui Dumnezeu care este Tată și se manifestă prin a Se face fratele tuturor. Aceasta a făcut Isus.

Regalitatea lui Isus nu-i a violenței. Căci îi spune lui Pilat: „Dacă regalitatea Mea ar fi fost ca a ta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor”.

Iar El are mulți slujitori. În textul paralel, Matei vorbește despre douăsprezece legiui de îngeri, care i-ar extermina pe toți… Dar nu aceasta este puterea Mea.

O legiune era alcătuită din trei mii de ostași. Doisprezece ori trei mii de îngeri… Apoi sunt invulnerabili și invizibili, fapt pentru care ar fi putut să dăuneze la infinit…

Isus opune regalitatea Sa celei a căpeteniilor acestei lumi, pentru că are o regalitate bazată pe pace, nu pe luptă și violență.

Isus nu dorește să posede persoanele, să și le aservească, ci să-Și dea viața pentru acestea, ca să le elibereze; Isus n-are nicio dorință ucigașă, nu-i stăpânit de mânie, de orgoliu, ci de milă și compătimire.

Isus determină, definește, libertatea și dreptatea (căci Dumnezeu iubește libertatea și dreptate), plecând de la locul adevărat în care se determină libertatea și dreptatea, adică de la cel din urmă, care este rob oprimat și îndură nedreptatea… Începând de aici trebuie definite libertatea și dreptatea, nu de la cei care dețin puterea. Pentru cei care au puterea în mâna lor, libertatea și dreptatea sunt ceea ce le este lor favorabil.

Regalitatea lui Isus este opusă celei a stăpânitorilor lumii, care asupresc popoarele, dorind să fie numiți binefăcători, pentru că e important să aibă un nume bun. Stăpânii lumii fac tot răul posibil și, în plus, doresc să fie numiți și binefăcători. Ceilalți sunt răufăcători. Proba e că noi ne simțim bine, iar ceilalți se simt rău, deci înseamnă că fac răul, pentru că Dumnezeu e drept…

Regalitatea Mea nu-i din această lume, dar este prezentă în această lume. Iar noi, creștinii, suntem chemați să trăim în această lume această regalitate a adevărului.

Această regalitate este „mântuirea acestei lumi”

Putem obiecta că lumea e complexă și nu știm cum să rezolvăm problemele… Dar se pare că puterea are răspunsuri tot mai brutale la problemele din lume: mereu observăm o violență tot mai mare.

De fapt, ar trebui să privim într-adevăr complexitatea problemelor, pentru a le rezolva…

Regalitatea lui Isus nu-i de aici, dar stă aici și luptă împotriva axei răului, care trece prin inima fiecăruia dintre noi, luptă împotriva ignoranței, a stupidității, a răutății, a egoismului, a minciunii, a mâniei.

Când toți vom fi eliberați de toate aceste rele, atunci vom avea Împărăția Sa în toți.

Noi suntem martori înaintea lumii ai acestei regalități. Iar regalitatea lui Isus este mântuirea acestei lumi.

v. 37

37 Atunci Pilat i-a zis: „Așadar, ești rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.

Pilat a înțeles că Isus este Împăratul iudeilor.

Isus îi răspunde că este Împărat.

Isus este Împărat, iar regalitatea Sa este particulară, adică puterea pe care El o are e acea putere care, în trecut, era a profeților.

Ce putere avea profetul?

Avea puterea de a spune adevărul plătind cu viața; avea puterea Cuvântului care demască minciuna. E singura putere pe care o avea.

Ce putere au Cristos și creștinul astăzi? Cristos are puterea Cuvântului adevărului care este în inima fiecărui om. Și chiar dacă minte, omul știe că minte… În zilele noastre am numi-o „a patra putere”, puterea mass-mediei… Dacă ar spune adevărul, mass-media ar avea o mare putere, căci niciun om puternic nu ar mai putea face nedreptate… Așa era și-n Israel, căci împăratul trebuia să-l ucidă pe profet, ca mai apoi să facă tot răul pe care-l dorea…

Așadar, împăratul trebuia să aleagă între a-l ucide pe profet sau a-i urma sfatul…

În zilele noastre, putem să-i împiedicăm pe profeți să vorbească liber, dar în trecut, lipsind mijloacele mass-media, era mai simplu să le taie capul, pentru că profetul umbla prin piețe…

Isus are singura putere, cea de a mărturisi adevărul…

„Spre aceasta M-am născut”, am fost generat… Indică faptul că originea Sa este Tatăl. Deci Isus e Fiul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu e Dumnezeul adevărului și al vieții, nu al minciunii și al morții; al păcii, nu al războiului; al libertății, nu al oprimării; al dreptății, ca să ia apărarea celor din urmă

„Și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr”…Adevărul că Dumnezeu este Tată și noi suntem frați. Am venit în lume, ca să dau mărturie că Dumnezeu este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Și dacă vrem să fim ca Dumnezeu, trebuie să fim „cu alții”, nu împotriva altora.

E important ca în fiecare dintre noi să se deștepte conștiința „cuvântului adevărat”, dar și-n a „patra putere”, căci până la urmă toți gândim așa cum judecă mass-media.

Citind ziarele sau privind emisiunile televizate, ne putem mira că unii dintre cei mai inteligenți oameni din lume spun lucruri stupide și ne întrebăm cum de este posibil? Se poate: e suficient să-și vândă creierul și inima celor care plătesc mai mult… Acest lucru deja-l făceau profeții din vechime. Profeții, plătiți de împărat, spuneau opusul a ceea ce vesteau Isaia și Ieremia…

La început poate că au fost de rea credință, deși nu prea, pentru că dacă un om gândeșste prea mult, se înșală mult și se convinge că e just să fie așa. Pentru că, ce este drept? Este ceea ce împlinește interesul meu!

Prin urmare, într-o lume atât de diferită, cum putem cunoaște adevărul? Mă refer la adevărul care privește lucrurile fundamentale, precum dreptatea și libertatea.

Adevărul dreptății nu-l poate înțelege omul care se sustrage dreptății, care face nedreptăți. Adevărul dreptății îl înțelege numai omul nevinovat (inocent) care caută dreptatea, pentru că este oprimat. Un astfel de om îmi spune ce este dreptatea, nu omul puternic. Omul puternic îmi spune ce este nedreptatea, pentru că o face.

Locul adevărului este ultimul dintre oameni. Tribunalul istoriei este sărmanul Cristos răstignit împreună cu toți răstigniții. Privindu-i pe ei, înțelegem cât este de adevărat tot ceea ce noi facem: identitatea noastră este felul în care îi tratăm pe acești sărmani.

Libertatea o înțelegem nu privind la omul care se folosește de libertate pentru a-i oprima pe alții, făcând ceea ce-i place lui, ceea ce crede. Libertatea o înțelege omul oprimat și vrea eliberarea. Acest om mă ajută să înțeleg ce este libertatea.

Isus spune „Eu sunt adevărul”, cu puține ore mai înainte de a fi dus înaintea lui Pilat. Adică Isus, care este oprimat, legat, condamnat, biciuit, răstignit, este Adevărul, El este împăratul dreptății, El este omul libertății, al adevărului care ne face liberi.

El a venit să mărturisească adevărul. Cuvântul „a mărturisi” n limba greacă este martiriul.

Creștinul nu vestește adevărul și dreptatea în defavoarea altora, creând haos în lume… Ci mărturisește adevărul și dreptatea cu ajutorul cuvântului adevărat, dispus să plătească el pentru adevărul mărturisit.

Este limpede că violența nu poate fi folosită în mărturisirea adevărului… Dar adevărul nu-l poate vesti nici omul care stă liniștit, exercitând o violență și mai mare, putând extermina mulți oameni nevinovați…

Ar trebui să ne gândim profund, ca să înțelegem cauzele răului și să îl remediem. Dacă nu urmăm această cale, toți vom fi terminați.

Isus e omul universal, e Fiul lui Dumnezeu și ceea ce I Se întâmplă Lui, li se întâmplă tuturor și mereu.

Isus e Împărat! Dacă-L luăm pe El ca Împărat, atunci pentru noi există mântuire, iar istoria este mântuită.

Dacă-l urmăm pe Pilat, intrăm și ieșim din adevăr, iar la urmă-l omorâm pe nevinovat, adică exercităm în mod negativ stăpânirea noastră, posibilitatea noastră.

Acest adevăr are o voce: „Cine e din adevăr, ascultă vocea Mea”… „Adevărul” fără o voce, fără o persoană care-i dă trup, e un cuvânt gol, nu există… Iar vocea e acel sărman Cristos legat, oprimat, ultimul dintre oameni, care va fi biciuit și răstignit…

Isus e vocea adevărului: ori Îl ascult, ori Îl elimin…

v. 38

38a Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?”.

De la acest verset încep toate tratatele despre adevăr… Dar problema nu-i a scrie tratate, ci faptul că Pilat are adevărul înaintea lui.

În loc să întrebe, ar fi trebuit să răspundă, pentru că Pilat știa ce este adevărul, căci imediat va spune: „Acest om e nevinovat”…

Adevărul trece prin apărarea nevinovatului.

Acest Om este legat și oprimat. Adevărul are legătură cu apărarea omului legat și oprimat.

Dacă ar apăra Omul legat din fața sa, Pilat și-ar exercita corect puterea și în lume ar fi Împărăția lui Dumnezeu.

În loc să se lase pus în dubiu de adevărul pe care-l are în fața sa, Pilat începe să pună întrebări despre adevăr.

Când se pun întrebări despre adevăr, în loc să răspundă acelui adevăr minim pe care l-a înțeles, iese afară, se sustrage adevărului, îl elimină…

Pilat n-a înțeles totul, dar a înțeles că Isus e nevinovat. Dacă l-ar fi apărat corect pe Cel Nevinovat, încet- încet, ar fi înțeles adevărul…

Nici noi nu știm multe lucruri. Problemele sunt complexe și adevărul e complex. E adevărat…

Dar ar fi bine să începem să facem acele lucruri adevărate pe care le-am înțeles, și făcându-le, vom înțelege altele…

Dacă noi nu luăm poziție concretă față de adevăr, ci ne apărăm, înseamnă că ne scufundăm tot mai mult în minciună și-n violență. Această temă o vom trata în următoarea parte a procesului…

În această a doua scenă a procesului ni s-a prezentat Împăratul care e modelul lui Dumnezeu și al omului, El ne-a arătat adevărul și modul cu care adevărul se propune, nu se impune, care e opus modului violenței, urmat de împărații lumii…

Texte utile:

  • Is. 11, 1-9;
  • Ps. 73;
  • Is. 2, 1-5;
  • Zac. 9, 9;
  • Am. 8, 4-12.
Autor: pr. Silvano Fausti
Traducător: pr. dr. Mihai Valentin Tegzeș
Corectori: Gabriela Neag și Cecilia Fratila