„Tu ești regele iudeilor?”

Isus este Rege, om liber, pentru că El este nevinovatul care nu răspunde violenței cu violență.

Ps. 2

Odată cu aceste versete ne aflăm în centrul procesului lui Isus, dat pe mâna nedreptății prin nedreptatea oamenilor.

Psalmul al doilea este psalmul regal, mesianic, un text care a ajutat Biserica – prima comunitate (cf. F.Ap. 4) – să citească în profunzime ceea ce I S-a întâmplat lui Isus în timpul pătimirii.

Continuăm să vorbim despre procesul lui Isus.

În ultima cateheză am vorbit despre procesul religios, în timpul căruia Isus Se revelează ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Dumnezeu și Judecătorul istoriei… Și Se revelează în acea Față acoperită… Iar noi suntem chemați să-L recunoaștem în acea Față…

Am notat că în acea situație, atât Iuda, cât și arhiereii, cărturarii, bătrânii, slujitorii Templului, soldații, Petru nu-L recunosc… Așadar, din punct de vedere religios, acest Dumnezeu este un blestem…

Acum vom vorbi despre procesul politic…

• Evanghelia vrea să înfăptuiască un lucru simplu: să restituie cuvintelor adevărata lor însemnătate…
• În ultima cateheză am notat că lui „Dumnezeu” îi este restituită semnificația Sa, care nu-i cea pe care și-o imagina Satana, cum că Dumnezeu ar fi acel atotputernic, care-i ține pe toți în mână, îi apasă, îi judecă, îi osândește, face ceea ce îi place, iar noi toți trebuie să ne supunem Lui și să-l ținem bun… NU! Dumnezeu este acest Fiu al omului, având Fața acoperită, care primește toate loviturile noastre; este ultimul dintre Fiii omului, care Se dă pe mâna tuturor. Pentru că este iubire, El nu ține pe nimeni în mână (nu subjugă pe nimeni), nu stăpânește pe nimeni, ci-i slujește pe toț.. El este singurul Drept care ia asupra Sa răul (păcatul) lumii, pentru că răul îl simte cel ce nu-l face, nu cel ce-l face… Și, în acest fel, ne schimbă imaginea pe care o avem despre Dumnezeu…

În această cateheză avem imaginea regelui… Regele reprezintă omul ideal – idealul fiecărui om – omul liber, care-L reprezintă pe Dumnezeu pe pământ…

Așa cum în cateheza anterioară a fost pusă la îndoială imaginea noastră despre Templu, despre Lege și despre Dumnezeu, în această cateheză va fi pusă la îndoială imaginea noastră despre rege, despre omul ideal, realizat. Căci regele era considerat omul realizat, modelul omului…

Vom nota ce face puterea politică cu Isus: felul în care Isus este rege…

Isus nu face nimic altceva decât să restituie adevărul: El este un rege al adevărului.

Specializarea Satanei, încă de la început, a fost cea de a goli cuvintele fundamentale

de adevărata lor semnificație, pentru a le umple cu minciună, cu falsitate… A goli cuvintele și a le schimba semnificația, este o lucrarea constantă a Satanei, care este începutul morții.

Satana a schimbat semnificația cuvintelor:

– „Dumnezeu”: dacă Dumnezeu, în loc să fie Cel ce te iubește, este Cel care te invidiază;

– „Tată”: dacă Tatăl este stăpânul, în loc de Acela care îți dă viața și libertatea;

– „Libertate”: dacă libertatea este a face ceea ce mi se pare și îmi place mie – aceasta este slujire a egoismului – în loc să fie iubire care știe să-l slujească pe celălalt;

– Dreptate sau Lege: legea este cel care o face omul cel mai tare, căci pentru a face legi trebui să ai putere… Dar în Evanghelie, Legea se face pornind de la cel din urmă, de la cel sărman, care nu contează, care este Fiul omului…

Evanghelia ne propune o răsturnare a situației: și aceasta este posibilitatea existenței unei vieți umane sănătoase… Căci începutul întregului rău din lume constă în a dezbrăca cuvintele de adevărul lor, pentru a le umple cu venin, cu minciună…

Minciuna este sinonim al morții, al violenței, al nedreptății.

Tema noastră – judecata lui Isus – este mult mai bine dezvoltată în Evanghelia după Ioan, care o împarte în șapte scene… Vom vedea, că în realitate este Isus, Cel care judecă orice fel de putere a omului asupra omului… Și ne oferă un nou model pentru a trăi relațiile noastre „politice”.

„Politic” nu reprezintă ceva murdar, ci indică „polis”, adică relațiile care există în oraș, și care nu sunt cele pe care noi toți le cunoaștem…

În Biblie, Cain este fondatorul orașului. Pentru celelalte culturi, Romulus a întemeiat Roma, omorându-l pe Remus… Altfel spus, relațiile între persoane, încă de la începutul lumii, întotdeauna se bazează pe puterea celui mai tare, care poate să-i ucidă pe toți ceilalți. Atunci toți ceilalți ascultă de el și se unesc cu el împotriva altora…

Există o anume pace interioară pentru că cel mai tare deține controlul… Însă când el slăbește, „lupul” cel mai tare, un alt bandit, devine rege… Și tot așa mai departe… Și acesta-l reprezintă pe Dumnezeu pe pământ, pentru că toți am vrea să fim ca regele… Iar poporul, vom vedea în următoarea cateheză, face la fel: adică vrea să răstignească regele și să elibereze tâlharul care n-a reușit să devină rege…

Se citește Lc. 23, 1-12

¹ Și, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat ² și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru și oprindu-ne să plătim tribut cezarului și spunând că el este Cristos, regele”. ³ Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu o zici!” ⁴ Iar Pilat a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”. ⁵ Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici”. ⁶ Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, ⁷ iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalim. ⁸ Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. ⁹ Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. ¹¹ Irod, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilat. ¹² În ziua aceea Irod și Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt.

Tema este „regalitatea lui Isus” înaintea lui Pilat, care-l reprezintă pe divinul Cezar August, stăpânul lumii (Pilat este guvernatorul său)… Apoi îl avem pe Irod, regele „mic” al locului, lăsat și el să domnească…

În toată Evanghelia tema regalității este fundamentală: deja la Buna-Vestire îngerul îi spune Mariei că „Împărăția Sa nu va avea sfârșit”, va fi Mesia, făgăduit lui David; la Naștere, îngerii vestesc „Azi s-a născut pentru noi Domnul, Cristosul, Mântuitorul”, toate, nume care-l desemnau pe împărat; în timpul ispitelor diavolul I-a promis că-i va da toate împărățiile pământului; apoi dracii prin gura îndrăciților spun: „Noi știm că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Cristosul”; și Petru spune: „Tu ști Cristosul lui Dumnezeu”, dar el n-a înțeles semnificația acestor cuvinte, pentru că atunci când Isus îi spune în ce fel El este Cristos, Petru răspunde: „Niciodată să nu Ți Se întâmple așa ceva”, iar Isus îl numește „satană”; în episodul vindecării orbului din Ierihon, din nou Isus este proclamat rege: „Fiul lui David, ai milă de mine”; la intrarea în Ierusalim: „Binecuvântat este Regele care vine în numele Domnului”, Acesta care vine pe asin (toți ceilalți regi care vin în alt mod, sunt blestemați, căci nu vin în numele Domnului, ci al Satanei); apoi Isus este proclamat rege în timpul procesului lui Pilat și în cel al lui Irod; apoi, pe cruce, vom avea titlul: „Regele iudeilor”…

Acum vom intra în tema regalității…

În toate culturile există mentalitatea că regele-L reprezintă pe Dumnezeu, însă regele este banditul cel mai mare care – omorând fratele – spune: „Acum eu stabilesc legea pentru că sunt cel mai tare, iar voi mă ascultați și, astfel devenim un stat puternic”. Până când acel bandit rămâne cel mai puternic, conduce el, dar când își pierde vigoarea, un altul, mai puternic decât el, îl elimină și stabilește legea pe care o vrea…

Acest mecanism al regelui „bandit” folosește pentru a putea conviețui, pentru că înfrânează toate violențele minore…

În realitate, acest model de rege – de om – este întipărit în mulțime… Mulțimea vrea un astfel de rege, pentru că fiecare om ar vrea să fie așa, dar neputând, poate cel puțin să spună: „Cel puțin acest rege mă reprezintă”… Cu alte cuvinte, răul stă în interiorul nostru, și nu în faptul că există acel rege bandit: pe el îl alegem noi, iar dacă nu ar exista, imediat l-am alege…

Până când noi nu ne schimbăm modelul de rege și nu cunoaștem Fericirile („vai vouă”), până când nu ne vom schimba lumea valorilor noastre, lumea va merge înainte tot cu acest sistem al violenței, al războiului, al înșelăciunii, al minciunii… Până când nu va domni adevărul, solidaritatea, iubirea, mila, interesul pentru aproapele și nu interesul meu… În acest caz se schimbă ideea despre Dumnezeu, despre societate și despre om… Și este singura posibilitate a conviețuirii pe pământ…

În antichitate se putea trăi după sistemul regelui bandit, pentru că un singur om nu reușea să extermine lumea, însă în zilele noastre reușim să exterminăm lumea fără mult efort… E suficient ca unul să fie puțin neatent și întreaga lume poate exploda… Deoarece cu ajutorul tehnologiei avem puterea de a distruge lumea. Dar în trecut omul nu avea această putere: nu putea decât cu sabia să-i ucidă pe toți…

Citind Evanghelia ni se pare că mereu citim istoria actuală și viitoare, în așteptarea schimbării…

Primele cuvinte ale lui Isus sunt: „Împărăția lui Dumnezeu este aici! Deschideți-vă ochii!”

Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu? Cu cea mai mică sămânță, care este luată, aruncată, în grădină, sub pământ… La fel ca Isus…

Să vedem textul: mai întâi avem acuzațiile împotriva lui Isus înaintea lui Pilat, apoi afirmația că Isus este galileean iar Pilat Îl trimite la Irod, considerând că Isus nu dăunează…

Pentru Pilat, marele puternic, care reprezintă Roma, puterea mondială, Isus este inofensiv… Pentru puterea locală Isus este prostuț și nebun; pentru puterea religioasă este un blestemător; pentru popor este Unul care trebuie răstignit, este „țapul ispășitor”…

Vom vedea că Isus este inofensiv și „prostuț”. Inofensiv înseamnă că nu dăunează, nu face rău… Pentru că Pilat și Irod știu să dăuneze și nu sunt prostuți, ci sunt șmecheri… Știu să-i înșele pe toți ceilalți…

Isus este adevăratul rege pentru că este inocent, adică El nu dăunează, și nu este șmecher (nu-i înșeală pe alții), ci este „prostuț” pentru că Isus știe că este o imbecilitate să urmeze modelul lui Pilat și al lui Irod, pentru că reprezintă distrugerea omului. Așadar, Isus nu urmează modelul lor.

Pavel spune că crucea este neputință și nebunie, dar neputința și nebunia lui Dumnezeu sunt mai puternice și mai înțelepte decât întreaga putere și înțelepciune umană care distrug lumea, pentru că puterea Sa este puterea iubirii, iar celor șmecheri li se pare o prostie… Iar religioșilor li se pare un blestem…

vv. 1-2

¹ Și, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat ² și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru și oprindu-ne să plătim tribut cezarului și spunând că el este Cristos, regele”.

Romanii lăsau pe seama puterii locale administrarea dreptății și a patrimoniului, numai să plătească taxele Romei…

Pilat era guvernatorul locului, reprezentându-l pe împăratul roman.

„Toată mulțimea” iudeilor, a religioșilor care erau în jurul lui Isus se scoală ca să-L dea puterii politice… Deși aceste puteri se dușmăneau.

Îl predau pe Isus pentru că și puterea religioasă dorește aceleași lucruri: când vor să aibă aceleași lucruri, diferitele puteri se dușmănesc…

Apoi Îl acuză, Îl pârăsc… De ce? Pentru că Roma și-a rezervat doar dreptul asupra pedepsei capitale… Căci adevărata putere, în esența ei, se revelează în a ști ucide: „Eu am putere asupra vieții și a morții”, voi aveți celelalte puteri, dar în sfera pedepsei capitale depindeți de mine, de Roma.

De aceea Îl duc la Pilat… L-ar fi ucis ei, dar nu puteau, căci nu le era permis să omoare.

Puterea supremă este cea de a ucide, și este rezervată doar celor care o dețin.

Îi aduc trei acuzații împotriva Lui:

– „răzvrătește neamul nostru”, adică poporul lui Dumnezeu.

Și este adevărat, căci Isus a răzvrătit (a corupt) poporul lui Dumnezeu: „Ați auzit blestemul?” Ce fel de Dumnezeu este unul care este un om, un sărman, având Fața acoperită, pe care noi Îl batem, care nu judecă, care nu are pe nimeni la mână, care nu exercită puterea Sa asupra nimănui, pentru că puterea Sa este să Se dea pe mâna tuturor, pentru că este Iubire? Acesta este adevăratul Dumnezeu! Cealaltă este imaginea diabolică a lui Dumnezeu: toți am vrea să fim acest dumnezeu diabolic, iar acesta este începutul tuturor relelor… Această acuzație nu-l interesează pe Pilat;

– a doua acuzație îl interesează: „ne împiedică să dăm dajdie Cezarului”…

Însă nu este adevărat, pentru că Isus a spus: „Dați Cezarului ceea ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”;

– a treia acuzație îl interesează și mai mult: „zice că El este Cristos-Rege”.

Mereu existau mișcări „mesianice”: este vorba de persoane care doreau să ia puterea și să devină Unșii Domnului și astfel să elibereze poporul de Imperiul Roman.

În timpul lui Isus existau multe mișcări de acest fel, iar Baraba era un fel de lider…

„Cristos-Rege” este întrebarea fundamentală pe care Pilat I-o va adresa… Și „Cristos-Rege” este marele mister pe care trebuie să-l înțelegem.

În creștinism sărbătoarea „Cristos-Rege” a fost introdusă de papa Pius a XI-lea între anii 1930-1935 când existau nazismul, fascismul și comunismul, cu scopul de a spune: „Fiți atenți că adevăratul rege este sărmanul Cristos răstignit, nu voi. Voi doar distrugeți lumea”…

Regele care-L reprezintă pe Dumnezeu are adevărata putere divină, opusă puterii voastre… Introducerea acestei sărbători era o critică a tuturor idolatriilor pe care le-am cunoscut în trecut… Și ar trebui să fie o critică a celor din prezent și a celor care vor urma în viitor.

Isus este Cristos, este Unsul Domnului, este Regele, omul liber nu pentru că Se comportă ca Pilat, Irod sau ca toți predecesorii și succesorii lor, ci pentru că Se comportă așa cum este descris în versetele noastre…

vv. 3-5

³ Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu o zici!” ⁴ Iar Pilat a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”. ⁵ Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici”.

„Tu ești regele iudeilor?” Este întrebarea fundamentală… Tu, un om sărman, legat, bătut… Tu ești regele iudeilor?

În acest moment Isus poate să recunoască. De fapt, răspunde: „Tu zici”, care înseamnă „Eu sunt”. Tocmai acum înțelegeți: Eu sunt acest rege… Nu sunt cel pe care au vrut să-L facă rege, pentru că am făcut minuni, am înmulțit pâinea, pentru că nădăjduiau că aș fi luat puterea și aș fi stăpânit peste lume; ci tocmai acum, când sunt un sărman, Eu sunt regele iudeilor, adică omul liber, care nu face rău nimănui…

La Cina cea de taină Isus le-a spus discipolilor Săi: „Voi știți că cei care sunt numiți regi ai națiunilor le stăpânesc și le subjugă… Și chiar iubesc să fie numiți binefăcători, dar între voi să nu fie așa, ci acela care vrea să fie primul – adică rege – să fie ultimul și slujitorul tuturor”… Adică ultimul dintre toți, care-i slujește pe toți, este Dumnezeul nostru, regele nostru, principiul libertății și al dreptății… Iar cel pe care noi îl numim primul – rege – este principiul robiei, al nedreptății, al violenței și al morții…

În Evanghelia după Ioan, în care această temă este elaborată în șapte scene succesive, Isus spune: „Eu sunt rege. Am venit să mărturisească adevărul. Căci voi toți sunteți regi ai minciunii, nu ai adevărului… Credeți că sunteți Dumnezeu, dar sunteți opusul Lui, căci Dumnezeu dă viața, iar voi o luați; Dumnezeu dă tot binele și-l dă tuturor, iar voi îl luați în totalitate pentru voi. Deci sunteți anti-Dumnezeu, sunteți pustiirea lumii. De ce lumea vă vrea regi? Pentru că toți suntem proști în același fel…”.

Isus a venit să mărturisească despre adevăr, pentru ca omul să fie liber și, în sfârșit, mântuit…

Oare înțelegem că este vorba despre o mântuire interioară care trebuie să aibă loc în fiecare dintre noi, prin faptul că ne schimbăm modul de a gândi, adică prin a înțelege „Discursul de pe munte”?

Isus nu vrea puterea Cezarului, ci cu totul altceva…

Pilat spune: „Nu găsesc nici o vină în Omul acesta”. S-a informat și n-a aflat nicio vină în Isus. Isus n-a urmărit niciodată să ia puterea, stăpânirea și nici să facă legi creștine pentru a domina lumea… Dorea ca lumea să-și schimbe modul de a gândi și de a trăi: să trăiască precum fii ai lui Dumnezeu și frați, nu ca stăpânitori.

Pilat spune: „Nu găsesc nici o vină”, adică acest om este drept.

Din această cauză va fi ucis, pentru că este drept.

Dacă ar fi fost un rege adevărat, ar fi fost cel care i-ar fi ucis pe ceilalți, pe nedrept: ar fi ucis drepții…

Dar acest Om este drept, este nevinovat.

Este important că Isus e drept, căci dacă ar fi fost ucis pentru că ar fi fost nedrept, atunci ar fi fost la fel ca noi toți care suntem nedrepți. Dar El e ucis pentru că este drept… „Este prigonit pentru dreptate”, nu de justiție (dreptate)… Justiția recunoaște că n-a făcut nici un rău, sărmanul…

Politic, Isus este considerat inocent, inofensiv de către Pilat: „Acesta nu va porni o răscoală, nu vrea puterea sau violența”… Și este adevărat. Isus vrea ceva mult mai profund: ca fiecare persoană să știe renunța la stupiditatea puterii și a violenței și să înțeleagă că aceasta este o lume strâmbă… Pilat, la fel ca și creștinii din zilele noastre sau ca Petru care avea o sabie, nu a înțeles că acestea le dorea Isus…

Titlul „rege” va apărea pe cruce.

Isus pare inofensiv, dar este mai revoluționar decât oricine care ia puterea, pentru că cine ia puterea nu schimbă nimic, ci doar face un pact cu celălalt: „Eu iau o bucată din putere, tu iei o alta, și ne alternăm la conducere”, iar când unul poate, îl elimină pe celălalt. Dar acest fapt face parte din joc…

Însă Isus taie această mentalitate din rădăcină, spunând: „Există un alt mod de a trăi relațiile între oameni, ca frați, nu precum Cain care-l omoară pe Abel”…

Biblia este singura carte care-i dă dreptate nu regelui – nu justificării răului – ci fratelui ucis, dreptului Abel.

În toate culturile, regele este cel care-și ucide fratele, dar toate culturile dau dreptate învingătorului… Dreptatea este a învingătorului, și el scrie istoria; iar următorul învingător o va scrie în felul lui…

Dacă în zilele noastre un om s-ar crede Napoleon, am spune că-i nebun… Dar este mult mai rău să fii, decât să te crezi, căci a ucis milioane de oameni… Ar trebui să avem înțelepciunea de a înțelege aceste lucruri. Însă noi le avem în interiorul nostru: noi trebuie să ne schimbăm, nu structurile… Apoi ele se vor schimba…

Acum se schimbă registrul și procesul continuă…

vv. 6-8

⁶ Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, ⁷ iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalim. ⁸ Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el.

Procesul înaintea lui Irod este specific lui Luca…

Irod aparține familiei irodianilor care au dominat scena timp de 100 ani în Israel. Ei depindeau de romani. Iar Irod este tetrarhul Galileei, urmașul lui Irod cel Mare, din timpul nașterii lui Isus.

Pilat, auzind că este galileian, Îl trimite la Irod, nu numai pentru că Isus era din teritoriul său, ci și pentru că cei doi erau dușmani, prin urmare, „Să se ocupe Irod de acest sărman”. Deci nu I l-a trimis din respect, căci de multe ori în politică respectul înseamnă multe alte lucruri: „Modul cel mai bun pentru a-l înșela pe celălalt”…

„Iar Irod, văzând pe Isus, s-a bucurat foarte”…

La capitolul al nouălea se vorbește despre Irod care a auzit vorbindu-se de Isus, i-ar acum s-a bucurat, crezând că Isus va face vreo minune… Dorea să-L vadă pentru că regelui îi place să se distreze, deci dorea să vadă ce putea Isus să facă… Așadar, a auzit vorbindu-se de El, dorea să-L vadă…

Să ținem cont că „a auzit vorbindu-se de Isus” și „dorința de a-L vedea” reprezintă în Evanghelia după Luca tot drumul discipolului… Prima parte a Evangheliei constă în a-L asculta; după ce L-ai ascultat, vrei să-L vezi…

Mulți creștini doresc să-L vadă pe Isus, pentru că L-au ascultat… dar pe care Isus vor să-L vadă? Și ce au ascultat? Oare au ascultat ca Irod, care a văzut în El un „mag” care înmulțește pâinea, face minuni economice, politice, vindecând bolile oamenilor?

„Cel care a auzit vorbindu-se de Isus și caută să-L vadă” este definiția ucenicului… Mulți ucenici au auzit vorbindu-se de Isus și doreau să-L vadă și ce poate să facă… Irod spera să vadă vreun semn… Cine nu dorește să vadă vreo minune?

Și Zaheu a dorit să-L vadă pe Isus, dar Zaheu și-a deschis sufletul mântuirii…

Și noi venim la cateheze și am ascultat vorbindu-se de Isus: cum ascultăm? La fel ca Irod, care vrea să vadă o minune? Există o ascultare care nu este dispusă să-și schimbe viața, este ca ascultarea lui Irod…

vv. 9-12

⁹ Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. ¹¹ Irod, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilat. ¹² În ziua aceea Irod și Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt.

„Și L-a întrebat Irod multe lucruri”, vrea să știe totul. Dar Isus nu răspunde…

Lui Pilat i-a spus: „Tu zici”, apoi a tăcut… Înaintea arhiereilor a tăcut, apoi le-a spus: „Eu sunt”… Înaintea lui Irod nu zice nimic…

Atunci „arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L foarte tare”. Este interesant că în tot procesul învinuirea este religioasă: mai întâi religioșii îl condamnă, apoi doresc să-L ucidă Pilat, pentru că ei nu puteau (căci dacă ar fi putut, L-ar fi ucis)…

Isus nu răspunde.

Atunci „Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L”, nu doar Îl disprețuiesc, ci Îl consideră un nimeni…

Mai înainte au spus că blestemă, Pilat a spus că este inofensiv, însă Irod spune: „Acesta nu valorează nimic”, este un nimeni…

Apoi Isus este „luat în râs”…

De abia Isus spusese: „Eu sunt regele”…

„L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare”, care este și haina ce se dădea nebunilor, având un gust de carnaval. La carnaval săracul se îmbracă în rege, iar regele în sărac… „Haina strălucitoare” era haina candidatului ce urma să ia locul regelui, care mai înainte era îmbrăcat în roșu, căci era generalul care ucidea mai mulți dușmani decât toți; și, odată ce a omorât mai mulți decât toți, era aclamat rege, deci era îmbrăcat cu o haină strălucitoare, căci era un candidat la tron, care apoi era ovaționat de popor și încoronat.

Așadar, Isus primește haina candidatului la tron…

Pentru Irod Isus este „o batjocură”, căci Îl crede un prostuț, un om fără putere… Dar oare nu sunt o batjocură tocmai Irod și Pilat? Ei se cred regi, după chipul lui Dumnezeu, pentru că îi ucid pe alții, pentru că au la dispoziția lor soldații, violența, banii și puterea…

Exact Irod și Pilat sunt anti-Dumnezeu și anti-oameni, sunt cei care distrug lumea și umanitatea omului…

Lui Pilat, Isus i se pare inofensiv pentru că nu poate dăuna. Pentru că puterea știe dăuna, știe ucide. Dar acesta pare un prostuț… Dar nu sunt o glumă proastă tocmai Irod și Pilat și cei care sunt deasupra lor, pentru că ei sunt doar reprezentanții locali?

Și tocmai Acesta este regele nostru, omul liber. Toți ceilalți sunt sclavii prostiei, pe care toți o avem în interiorul nostru, căci din veci poporul vrea acești regi… Căci toți vrem să fim regi, ca ei…

De ce?

Pentru că toți avem o imagine falsă despre Dumnezeu și despre om… Dar toți dorim o viață diferită, mai dreaptă, mai nevinovată, trăită în iubire și încredere…

În acest loc Isus demască prostia pe care toți o practicăm prin jocurile noastre după putere… Distrugem omenirea și vrem să fim numiți și binefăcători?

Isus este rege, și va avea acest titlu pe cruce… Dar Isus este un rege diferit…

Cel care pentru puterea lumească este un nimeni, în realitate este „Fiul omului” -fiecare om – și este însuși Dumnezeu.

Și aceasta este judecata istoriei. Căci toate celelalte forme de judecată devastează și distrug istoria omenirii prin violență… Însă Judecata lui Isus salvează umanitatea omului. Toate celelalte sunt pierzanie! Când ne vom deschide ochii, ca să nu mai alergăm după puterea bazată pe violență?

În final, Irod și Pilat, care erau dușmani, din acea zi au devenit prieteni… Acest fapt are trei semnificații…

Luca scrie această Evanghelie într-un timp al prigoanei… Pentru Luca este important să sublinieze că Isus n-are nimic împotriva puterii. De fapt, Pilat spune că Isus este nevinovat, este doar un măscărici… Însă creștinul înțelege că măscăricii adevărați sunt Pilat, Irod și toți ceilalți…

Al doilea aspect este următorul: faptul că Pilat și Irod devin prieteni, subliniază că moartea lui Isus îi împacă pe toți… Există și o temă fundamentală: noi întotdeauna ne împăcăm, atunci când ne descărcăm asupra unui țap ispășitor, adică aflăm un vinovat – care mereu este inocent – și toate animozitățile pe care le avem unii împotriva altora se descarcă asupra lui, care devine victimă. Iar ceilalți devin prieteni, solidari în a face răul…

Aceste versete cuprind toate aceste teme…

În loc să citim ziarele sau să petrecem înaintea televizorului, ar trebui să citim Evanghelia, căci ne ajută să înțelegem mult mai bine realitatea… Pentru că ne prezintă nu doar acea realitate din afara noastră, care este ușor de văzut, exprimată de cele „două traiste” pe care ni le-a dat Jupiter (cea din față, care îi reprezintă pe alții și cea din spate, care ne reprezintă pe noi), ci Evanghelia ne arată și ce este în interiorul nostru: ideea noastră despre Dumnezeu, om, libertate, legalitate, dreptate…

Va urma „procesul poporului” care ne privește mai îndeaproape, căci noi nu suntem nici Pilat, nici Irod, nici arhierei… Dar în popor ne regăsim…

Să pătrundem în procesul lui Isus pentru a înțelege marea valoare pe care o are pentru viața noastră de zi cu zi, această descoperire a unui Dumnezeu, care este așa: este considerat un hulitor din partea persoanelor religioase, pentru că crucea lui Isus pune în criză (în dubiu) imagina lui Dumnezeu… Dumnezeu este Acesta care stă pe cruce dându-Și viața pentru toți, nu-i cel pe care noi ni-l inventăm, un dumnezeu puternic care-i omoară pe toți…

Adevăratul rege, omul liber, cel care organizează conviețuirea persoanelor, nu-i cel care se aseamănă cu acel Dumnezeu care-i cel mai teribil, care elimină pe toți rivalii, ci acela care este egal cu acel Dumnezeu, care știe să-și dea viața pentru toți și-i slujește pe toți…

În acest loc se deschide discursul responsabilității noastre față de lume…

Lucrurile adevărate nu le înțelegem, nici noi care le spunem… Este adevărat că Isus le-a făcut… Sărmanii sunt cei care le trăiesc și le înțeleg…

Să cerem Domnului să le înțelegem și noi…

Texte utile:

• Ps. 2;
• Jud. 9, 2-15;
• 1Sam. 8;
• 2Sam 7, 1-17;
• Io. 13, 1-17;
• Mc. 10, 41-45;
• Gal. 5, 13-15.